Facebook
LinkedIn
Twitter
YouTube
RSS

Combaterea discriminarii

Sănătatea şi (ne)discriminarea

Dacă te naşti femeie şi nu bărbat ai mai puţine şanse să ajungi preşedinte de ţară sau ministru al sănătăţii. Dacă te naşti rrom şi nu român sau eşti un bolnav infectat cu HIV este foarte posibil să întâmpini multe probleme pe parcursul şcolarizării sau al asistenţei medicale. Dacă ai un anumit handicap fizic, diverse slujbe îţi vor fi inaccesibile nu din cauza competenţelor profesionale cerute. Dacă eşti tânar, promovarea în poziţii de conducere va fi deseori o problemă nejustificată de “lipsă de experienţă”. Dacă eşti în vârstă vei simţi, în diverse moduri, marginalizarea din partea societăţii.

De când lumea, anumite diferenţe dintre oameni (de sex, rasă, etnie, naţionalitate, vârstă, orientare sexuală, preferinţă religioasă, nivel de trai, aspect, stare de sănătate, etc.) au luat forma unor DISCRIMINĂRI, unor deosebiri, excluderi, restricţionări, tratamente preferenţiale, faţă de cei ce aparţin unui anume grup social minoritar. Aceste discriminări directe/ indirecte, orizontale/ verticale sau multiple se manifestă în toate domeniile.

În România, deşi există o legislatie care sancţionează orice formă de manifestare a discriminării (legea 48, 2002), un Consiliu Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD-înfiinţat în 1993) iar Guvernul a doptat hotarârea 1258/2004 privind aprobarea “Planului national de actiune privind combaterea discriminării”, problema discriminărilor nu este nici pe departe rezolvată.

În sistemul sanitar românesc discriminările (dintre angajaţi sau cele legate de relaţia acestora cu pacienţii) pot lua forme diverse: nerespectarea confidenţialităţii diagnosticului, discriminarea persoanelor infectate cu HIV, discriminarea pe criterii de vârstă la solicitările la ambulanţă, dar şi hărţuirea sexuală, angajarea sau promovarea pe alte criterii decât cele de competenţe, aplicarea de standarde duble în evaluarea performanţelo, etc. Explicit sau implicit, atât la la intrarea în sistem (politici de angajare) cât şi în cadrul sistemului (lipsa unor posibilităţi de dezvoltare profesională pentru grupuri vulnerabile, diferenţieri la promovare sau remunerare, lipsa unor politici de echilibru al vieţii de familie cu cariera, etc.) se observă încă destule manifestări discriminatorii. Fiind un domeniu feminizat, femeile sunt victimele preponderente ale acestor manifestări.

Pentru ca lucrurile să se schimbe trebuie să fim (i) informaţi despre discriminările din sistem, (ii) conştienţi de consecinţele lor şi (iii) dornici să ne manageriem mai bine propriile prejudecăţi faţă de “alţii” şi să prevenim sau combate orice astfel de manifestări discriminatorii. În acest mod vom putea să fim, fiecare în parte, picătura din sistem care poate produce “valul” schimbării. Acest proiect este o invitaţie la schimbare.